Localizare geografică și acces

Comuna Mironeasa este situată în partea sudică a judeţului Iaşi, la o distanță rutieră de cca. 36 km de municipiul Iași, Comuna Mironeasa se situează pe traseul drumului comunal DC 49 Mironeasa – Urşiţa – Schitu Hadâmbului – Mogoșeșți care se intersectează cu DJ 248C și face legătura cu municipiul Iaşi și la o distanță de 46 km de municipiul Iași pe traseul Cioca – Boca – Șcheia –Scânteia – Grajduri.

Vecinii comunei sunt:

• la nord comuna Voineşti;
  • la vest comuna Ţibana;
  • la sud – vest comuna Ipatele;
  • la sud – est comuna Şcheia;
  • la nord – est comuna Mogoşeşti.

Comuna Mironeasa, cu o suprafață de 4.667 ha, are următoarea structură:

• Mironeasa – sat reşedinţă de comună;
  • Schitu-Hadâmbului – sat component;
  • Urşiţa – sat component.

Relieful

Teritoriul comunei Mironeasa aparţine de Podişul Central Moldovenesc. Relieful este fragmentat, cu altitudini care depăşesc uneori 400 m (446 m la limita cu comuna Țibana spre Ipatele și spre Voinești – 434,5 m), format din dealuri şi platouri mici mărginite de versanţi abrupţi cu o înclinare generală spre sud – est. Aproape toţi versanţii sunt afectaţi de eroziuni şi uneori de procese active de alunecare.

Relieful comunei se prezintă, în situaţia actuală, fragmentat sub forma unor interfluvii deluroase – sculpturale sau structurale (generate de eroziune sau de structura geologică) cu altitudini cuprinse între 250 – 450 m, orientate către sud, sud – est, cu pante cuprinse între 2 – 5 % sau cu platouri netede la nivelele superioare în general lipsite de degradări. Aceste interfluvii reprezintă, acolo unde nu sunt acoperite de pădure, foarte bune terenuri pentru agricultură.

Versanţii care mărginesc aceste interfluvii au pante cuprinse între 5 – 25%, cei mai puternic înclinaţi fiind afectaţi de intense procese de degradare.

Aceste degradări se întâlnesc mai ales acolo unde versanţii au fost despăduriţi, unde pantele depăşesc 10%, unde diferenţele de relief sunt de 70 – 100 m, iar substratul geologic la zi este constituit din roci friabile: argile, nisipuri, marne.

Condiţiile menţionate au favorizat mai ales în bazinul superior al pârâului Urşiţa, declanşarea unor puternice alunecări de teren, unele stabilizate cu timpul, altele reactivate în ultima perioadă. De asemenea, mai întâlnim alunecări în zona de nord, nord – est a fostei localităţi Frunzişul.

În restul comunei, degradările de pe versanţi lipsesc sau sunt foarte slabe în intensitate, datorită întinselor terenuri împădurite. Nici eroziunile torenţiale nu sunt foarte active, decât în perioadele cu ploi de tip aversă puternică, ele manifestându-se mai ales în zona cursurilor superioare ale văilor. În zona cursurilor inferioare, văile se lărgesc, favorizând colmatările şi producerea de inundaţii.

Fenomene de inundaţii au loc, mai ales pe valea Urşiţei, de la Mironeasa în vale şi pe valea Stavnic, ambele având în zonele respective şesuri destul de lungi, albii meandrate şi puţin adâncite (2 – 4 m).

Substratul geologic

Din punct de vedere geologic, perimetrul comunei este situat în Platforma Moldovenească, în a cărei structură se deosebește fundamentul reprezentat prin gresii sericitoase și cuvertura de depozite sedimentare, dintre care interesează doar Sarmațianul.

Grosimea straturilor acestui subetaj este de aproximativ 400 m și este alcătuit din 3 orizonturi, și anume:

• orizontul inferior reprezentat prin succesiuni de nisipuri argiloase, marme, gresii, calcare oolitice;
  • orizontul mijlociu reprezentat prin strate argilo-nisipoase, gresii oolitice de Repedea și de nisipuri; are cea mai mare întindere;
  • orizontul superior alcătuit dinntr-o alternanță de nisipuri cu argile;
  • solurile de pe teritoriul comunei s-au format din roci sedimentare de natură sarmatică și de origine cuaternară (pe suprafețe mai restranse). Astfel, zona mai înaltă din V, N și NV are la partea superioară orizonturi de roci dure (gresii calcaroase, calcare oolitice), în timp ce, spre sud predomină alternanțe de argile, marme și nisipuri.

Din punct de vedere seismic, teritoriul comunei se află în zona de influență a cutremurelor de tip moldavic cu hipocentrul în zona Vrancea, la adâncimi de 90 – 150 km și se încadrează conform normelor în vigoare, în zona de hazard seismic – zona C, cu o valoare a accelerației orizontale a terenului ag = 0,20 g.

Clima

Climatologic comuna se află în zona temperat continentală cu puternice influenţe de pădure, având temperaturi medii anuale cuprinse între 9,2 – 9,6ºC şi cu o medie anuală a precipitaţiilor de 564,5 mm / an, luna cea mai rece fiind ianuarie, cu o valoare medie între 3 – 4ºC, iar luna cea mai caldă fiind iulie, cu o valoare medie în jur de 20ºC. Aceste valori ale lunilor caracteristice, dau o amplitudine termică anuală de 23,5 – 24, ceea ce înseamnă un caracter continental mai ameliorat (moderat) datorită influenţelor microclimatice. Durata medie a intervalului lipsit de zile de îngheţ este de 188 zile.

Vânturile dominante bat din est şi sud – est, în special în lunile de primăvară şi vară, cauzând seceta. Iarna vânturile bat din nord – vest, nord – est şi din est, producând o scădere a temperaturii aerului şi aducând viscole.

Hidrografia

Reţeaua hidrografică care brăzdează teritoriul comunei este formată din pârâul Stavnic, care drenează teritoriul comunei și afluentul său de dreapta pârâul Urşiţa, care la rândul său are alții afluenţii, din care menţionăm pe cel principal – pârâul Brustureţ.

Regimul hidrologic al tuturor cursurilor este torenţial, caracterizat printr-o alimentare nivală mai mică de 40% şi prin predominarea scurgerii de primăvară şi vară când se produc cele mai mari creşteri de nivele şi debite. Aceste creşteri sunt materializate în zona cursurilor superioare prin fenomene de eroziune torenţială, iar în zona cursurilor inferioare prin inundaţii.

Pentru prevenirea inundațiilor și a băltirii temporare sunt necesare regularizări ale albiilor pârâurilor Stavnic și Urșița, drenarea suprafețelor înmlăștinite.

Solurile

Tipurile dominante de soluri sunt cernoziomul levigat şi solurile cenuşii de pădure. Pe cursurile de apă se întâlnesc şi soluri hidromorfe, în special lăcovişti dezvoltate pe depozite de argilă. Solurile au reacţie neutră pe cele mai mari suprafeţe, iar în zonele de pădure, terenurile sunt acide şi pentru a le ameliora este necesar să fie amendate cu carbonat de calciu. Solurile au un grad diferit de aprovizionare cu fosfat, oscilând între insuficient şi bine şi o aprovizionare cu fosfat, oscilând între insuficient şi bine şi o aprovizionare mai bună cu potasiu.

Vegetație și faună

Vegetația și fauna acestei comune este caracteristică zonei pădurilor de foioase. Vegetaţia lemnoasă de pădure este reprezentată de stejarul brumarin (quercus pedunculiflor) şi stejarul pufos (quercus pubescus), teiul, carpenul, frasinul, cireşul etc. Arbuștii prezenți în zona pădurilor sunt porumbarul, măceșul și verigariu. Vegetația ierboasă este reprezentată de asociații de șuvărul de munte și firuță. Datorită extinderii activității umane și a exploatării pădurilor, fauna este în scadere, regăsindu-se popândăul, hârciogul, iepurele, dihorul, vulpea.

Pădurile

Pe teritoriul comunei Mironeasa există 2.545 ha de pădure, reprezentând 54,53 % din suprafața totală a comunei din care 155 ha aparțin persoanelor private, 750 ha aparțin Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, iar 1.640 ha aparțin Ocolului Silvic Pădureni și Ocolului Silvic Ciurea, unele dintre suprafețe fiind transformate în pășuni.

Din punct de vedere al speciilor regăsite în pădurile comunei, încadrarea este în categoria pădurilor de foioase, stejar și combinații de stejar cu fag şi nu conţine specii protejate.

Una dintre problemele legate de silvicultură este determinată de tăierile ilegale de copaci, ceea ce duce atât la distrugerea ecosistemului – alunecări de teren, eroziune, ravenare, cât și la dispariția vânatului.

Resurse

Resursele comunei sunt:

• Neregenerabile – puțin variate sunt reprezentate de materiale de construcții exploatate mai mult cu caracter local – nisip din albia râurilor, argile, luturi, loesuri dar și gresii sarmatice;
• Regenerabile – deși limitate sunt diversificate iar cele mai importante sunt:
  • resursele de apă – afluenți ai Bârladului cu un regim de scurgere variabil din punct de vedere al pantei dar si al volumului de precipitații dar și apele subterane, zona fiind una cu o umiditate ridicată,
  • solul – categorii diferențiate de soluri, care se deosebesc prin proprietățile lor, capacitatea productivă și măsurile de menținere și sporire a fertilității;
  • pădurile – cu un procent de 57% din teritoriul comunei, fondul forestier are atât o valoare ecologică, cât și una economică, masa lemnoasă fiind exploatată iar administrarea ei aparține Ocolului Silvic Grajduri.