Punerea în valoare a punctelor de atracţie de pe teritoriul comunei ar constitui o sursă de venituri atât pentru locuitorilor care desfăşoară o activitate în acest domeniu, cât şi pentru administraţia locală care ar beneficia de pe urma turismului, prin contribuţiile noilor întreprinzătorilor la bugetul local.

Datorită organizării regionale, a existenței fondurilor europene pentru dezvoltarea agroturismului şi avantajelor oferite de relieful și peisajul deosebit de frumos, la nivelul zonei există posibilităţi multiple de a se investi în turism, printre care şi dezvoltarea unei reţele de turism local având ca obiectiv principal Mănăstirea Schitu Hadâmbu.

Frumuseţea locului şi peisajul destul de pitoresc au făcut ca Mănăstirea Schitu Hadâmbu să devină un important centru turistic din zona de est a Moldovei, fiind vizitată de foarte mulţi pelerini atât din ţară, cât şi din străinătate.

Obiective turistice:

Mănăstirea Hadâmbu este un complex monastic fortificat, defensive, construit pe la jumătatea secolului al XII – lea. Această mănăstire va ajunge cu timpul în ruină, reînființată și repictată în anul 1991. După o istorie zbuciumată și insuficient elucidată, cu numeroase aspect contradictorii, mănăstirea cunoscută sub denumirea de Schitul Hadâmbu dar și Schitul din Dealul Mare renaște din propriile vestigii. Atât în pisania ctitoriei, cât și în unele documente domnești este menționat că în anul 1659 voievodul Gheorghe Ghica i-a dăruit lui Iani Hadâmbu – fost chelar – un loc ”în pădurea Iașilor, la Dealul Mare„ pentru a construi o biserică cu hramul ”Nașterii Preacinstitei și Născătoarei de Dumnezeu„ așezarea primind numele ctitorului ”Hadâmbu„.

Biserica nouă cu hramul ”Acoperământul Maicii Domnului„ este pardosită cu marmură de Rușchița, prelucrată în atelierele de la Holboca, iar picture în tehnica ”al fresco„ este începută de maestrul Vasile Buzuloiu din București și continuată de ucenicul său, Vasile Gheorghiță.

Zidul împrejmuitor este construit în stilul cetăților din acea vreme datorită faptului că acea zonă era deseori călcată de invadatori.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul pictată în anul 1938 de către preotul romașcan Octavian Zmau și donată de starețul Iov Mazilu, a fost găsită în fosta catapeteasmă a bisericii, și este cunoscută de către toti credincioșii care vin la Mănăstirea Hadâmbu ca fiind făcătoare de minuni, prin mirul care izvorăște din chipul lui Iisus și din veșmintele Maicii Domnului încă din 1998. Aceasta icoană a fost îmbrăcată ulterior în argint de meșterul Ion Contfas din Târgu Neamț. Coroanele sunt din aur, decorate cu pietre prețioase: rubine, safire și smaralde.

Un alt obiectiv de interes turistic este și biserica din lemn din satul Mironeasa, construită de către familiile de bucovineni care s-au stabilit în urma ocupării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic. Are formă de corabie și deține, pe lângă icoanele mai noi, o colecție de peste 40 de icoane cu o vechime de peste un secol.

Potențialul turistic al zonei poate fi valorificat mai mult, dată fiind existența Centrului Local de Informare și Promovare Turistică, în localitatea Schitu Hadâmbu.

Scopul centrului este de a promova potențialul turistic al zonei omogene Mironeasa-Șcheia–Ipatele–Grajduri, iar obiectivele specifice vor viza:

Infrastructura turistică cuprinde doar locurile de cazare disponibile la Mănăstirea Hadâmbu. Date fiind bogăția și frumusețea peisagistică a zonei, infrastructura turistică poate căpăta contur prin investiții în pensiuni agroturistice și spații de alimentație publică, zone de agrement, parcuri și locuri de joacă pentru copii, spații de campare, zone comeciale pentru obiectele tradiționale, religioase, produse alimentare tradiționale etc, marcarea traseelor turistice cu acces din comuna Mironeasa, editarea unor pliante și ghiduri turistice care să cuprindă toate obiectivele turistice și posibilitățile de agrement din zona centrului de informare turistică.